sâmbătă, 3 noiembrie 2012

MARIA ANTONESCU


Azi, Municipiul Calafat,ar fi trebuit sa fie in sarbatoare si omagiu fata de cea care a fost Maria Niculescu,nascuta la Calafat in anul 1892 in ziua de 3 noiembrie si ulterior dupa casatoria cu Maresalul Ion Victor Antonescu devenind doamna Maresal Antonescu.
Din pacate pentru acest oras plin de simboluri istorice si divine chiar,a incaput pe mana unor homo cipercenarus de cea mai proasta calitate si hotarati sa parvina prin politica,acesta personalitate istorica nu este cunoscuta.
Maria, a fost fiica capitanului de graniceri Teodor Niculescu si a Anghelinei  Niculescu. La 27 de ani, dupa moartea primului ei sot, Gh. Cimbru, se afla la Paris,aici l-a cunoscut si s-a casatorit cu Pierre Fueller, om de afaceri, de care a divortat, însa, în 1926. La 29 august 1927, la vârsta de 35 de ani, s-a casatorit pentru a treia oara cu viitorul general, apoi maresal Ion Antonescu.
In perioada 1935-1946, numele Mariei Antonescu a fost pe buzele multora si a fost prezent,deseori, în primele pagini ale ziarelor si revistelor epocii.
Dupa intoarcerea de la Paris unde Ion Antonescu fusese detasat militar al Ambasadei,cu ocazia unui bal regal, la Ateneu, in cinstea lui Carol II, Elena Lupescu si Maria Antonescu purtau aceleasi rochii albastre, cu blanuri albe identice, pantofi si posete asortate. Aici apare primul incident intre amanta regala si Maria Antonescu.Elena Lupescu s-a revoltat, cerand regelui sa gaseasca un motiv sa o inlature pe Maria din inalta societate.
Asa s-a ajuns ca regele Carol II i-a intentat un proces pentru poligamie generalului, sustinandu-se ca, la data casatoriei, Maria nu era inca divortata.
In perioada in care Ion Antonescu era seful statului Maria s-a ocupat de actiuni de caritate,a devenit consiliera pentru caritatile din Romania, colectand sume enorme de la intreprinderi si de la persoane particulare.
In memoria posteritatii ea s-a pastrat mai cu seama ca sotia celui care a condus destinele României într-unul din cele mai dramatice momente ale existentei sale.
La data intrarii tari in razboi, de partea Germaniei, Maria Antonescu, cunoscuta acum ca "Rica Maresal Antonescu" si-a convins sotul sa ceara "unificarea" tuturor organizatiilor de caritate din tara sub o umbrela comuna, Consilul de Patronaj al Lucrarilor Sociale.
.In 1946, dupa judecarea si executarea maresalului Antonescu, calvarul Mariei Antonescu abia începea.Un calvar care avea sa dureze aproape doua decenii.
Revenita din U.R.S.S. unde a ramas din martie 1945 pâna în prima jumatate a lunii aprilie 1946, în timpul procesului maresalului Antonescu o gasim internata în închisoarea militara de la Malmaison.
In Rusia cei doi soti au fost vecini de celula fara sa stie unul de celalalt.
Dupa proces, slabita si bolnava, a capatat permisiunea sa fie spitalizata în clinica profesorului Gh. Lupu de pe Soseaua Colentina din Capitala. A fost supusa unui tratament medical intensiv si i s-a acordat o alimentatie corespunzatoare. Dupa externare, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în casa mamei sale din Piata Filantropia.
Fiind lipsita de orice mijloace materiale, traia mai mult din mila si ajutoarele celor apropiati. In 1950 a fost arestata si internata la închisoarea Mislea, unde a ramas pâna în 1955, când i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea Latesti de lânga Fetesti.
In ziua de 18 octombrie 1964, dupa un al treilea infarct si inima Mariei Antonescu a încetat definitiv sa bata.Este imormantata la cimitirul Bellu militar in cavoul generalului Marculescu un fost apropiat al lui Ion Antonescu.
Femeia care i-a fost alături celui ce a condus cu mână forte România într-o perioadă dramatică a fost un partener fidel, de nădejde și discret. Mareșalul nu-i permitea să se amestece în treburile sale, aloca prea puțin timp vieții de familie și nu ceda niciodată dorinței de distracție a soției sale.Maria ar fi dorit ca Maresalul să o ducă la balurile în vogă  de la Cercul Millitar, dar el refuza ”să se dea în spectacol”.
In public între cei doi nu se întrezărea nici cel mai mic semn de tandrețe, ei erau legați în realitate prin cel mai puternic și adevărat atașament. O dovedește emoționanta scrisoare trimisă ei de Maresal în ziua când acesta află – la 17 mai 1946 – că avea să fie condamnat la moarte: "Scumpa mea Rica… După cum știi, viața mea, toată viața, dar mai ales cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta de asemenea… Ultima mea dorință este să trăiești… Te strâng în brațele mele cu căldură și te îmbrățișez cu dragoste. Nici o lacrimă. Ionel."
Cu o oră înaintea execuției, Antonescu cere să-i fie aduse mama și soția. Își scoate ceasul de la mână și îl dă Mariei, spunându-i să nu-l lase niciodată să se oprească, să-și închipuie că e inima lui, care bate pentru ea… Dar femeia nu a putut păstra simbolicul obiect: i l-a smuls cu brutalitate un gardian, pe motiv că ar fi proprietate de stat, din moment ce Antoneștilor le fusese confiscată întreaga avere.
Speram ca dupa ce autoritatile locale termina cu campania electorala a fuseristului Mihai Voicu,sa-si indrepte atentia si spre aceasta mare personalitate care a fost Maria Antonescu.
Suntem siguri ca de acolo de sus,Maria alaturi de Maresalul Ion Antonescu ,vor veghea asupra Calafatului cat si a tarii.
RESPECTUL NOSTRU MARIA"RICA"ANTONESCU


                                                                 REZISTENTA CALAFETEANA


4 comentarii:

  1. nu stiam ca sotia maresalului este din calafat.bravo pentru informatie meritati toata atentia

    RăspundeţiȘtergere
  2. cata tu astepti de la gunoiul de guta si de girtoina sa-i intereseze istoria acestui oras?ei sunt interesati sa fure atat

    RăspundeţiȘtergere
  3. multumim pentru articol,inca un motiv in plus sa ne mandrim cu calafatul.cat despre guta si compania:niste nemernici cu accente de hoti de buzunare

    RăspundeţiȘtergere
  4. Colegule esti mare multa stima .
    In schimb cu cei de la conducere nu putem sa facem nimica ca tot hoti o sa vina la putere.
    Te salut si mai trezeste lumea din Calafat (BaGigi) sint .

    RăspundeţiȘtergere